Din cauza restricțiilor impuse de starea de urgență impusă la nivel național la începutul lunii martie a acestui an, multe dintre activitățile educaționale s-au mutat în mediul online. În acest context, ediția specială a Fondului Științescu a venit cu provocarea de a susține proiecte ale căror activități se adaptează vremurilor, care folosesc creativ mediul online pentru transferul de cunoștințe și propun o experiență de învățare valoroasă pentru copii și tineri.
Cele 3 echipe selectate de către juriul independent pentru a primi finanțare în valoare totală de 20.985 de Lei, au beneficiat de suport în comunicare, în motivarea și implicarea elevilor și în managementul proiectelor. Acestea s-au adresat copiilor și tinerilor cu vârsta cuprinsă între 8 și 19 ani din Țara Făgărașului.
În cele ce urmează vom încerca să ilustrăm ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimilor 5 luni de implementare a celor trei proiecte finanțate de către Fundația Comunitară Țara Făgărașului cu sprijinul finanțatorului Dedienne Roumanie. Vom încerca să vă prezentăm cele mai frumoase realizări dar și provocările pe care le-au întâmpinat echipele de proiecte.
Ideea proiectului consta în crearea unui muzeu digital, pe site-ul sachensucher.kinderuni.ro, creat de o echipă IT cu participarea unui grup de copii activi, în care aceștia pot introduce, descrie și comenta obiecte de orice fel. S-au folosit de figuri virtuale deja cunoscute de participanții la Universitatea Copiilor, respectiv Lupa și prietenii ei, prin intermediul cărora copiii vor fi inițiați prin joacă în aplicarea online, vor dobândi cunoștințe în domeniul arhitecturii și în diverse alte domenii în funcție de obiectele care vor fi expuse în muzeu. Vor putea interacționa cu obiectul expus.
Mărturii din culise
Ideea înființării muzeului digital a fost creată în relativ scurt timp respectiv până la depunerea cererii de finanțare. La timpul acela nimeni nu a crezut că punerea în practică va fi atât de complicată. Discuțiile în detaliu cu echipa IT din Germania au durat până la începutul lunii septembrie, când asociația a primit oferta definitivă de programare. Echipa IT a primit următoarele sarcini:
În decursul programării a avut loc un dialog permanent între reprezentantul asociației Paul Morbach, ilustratorul (graficianul) Paul Hillebrandt și designerii media (echipa de la firma Berbach). Tot în acest timp, voluntarul Claudiu Riemer a ținut legătura cu copii interesați care au participat la taberele de vară, în vederea introducerii lor în faza participativă de creație. Întâlnirile acestea cu copiii s-au ținut online, de regulă prin aplicația zoom.
Pentru sfârșitul de săptămână 9-11 octombrie au fost invitați 15 din cei mai activi copii la un seminar la Seliștat. Li s-au prezentat funcțiunile de bază ale muzeului și au putut să uploadeze primele obiecte de muzeu. Acolo s-au stabilit denumirile încăperilor muzeului și s-au adus idei de îmbunătățire ale programului. În continuare grupul IT a pus în practică sugestiile primite de la copii, aceștia putând uploada alte obiecte în muzeul virtual.
În data de 19 noiembrie, printr-un event kickoff în două limbi pe platforma Zoom, s-a deschis muzeul virtual care va rămâne deschis pentru toți doritorii. La evenimentul de lansare online, au participat copii, organizatori, finanțatori și alte persoane interesate.
Muzeul virtual va fi moderat în continuare de echipa asociației, care își dorește o participare cât mai intensă a copiilor.
Rezultate
La evenimentul deschiderii muzeului au participat efectiv 23 persoane, dar anunțul evenimentului a fost văzut ulterior pe facebook de 647 persoane (vezi screenshot) dintre care au interacționat 97.
Prin participarea la muzeu învățarea are loc prin joc și interacțiune: copiii devin creativi, adună obiecte, le cercetează, le uploadează, le prezintă, le descriu, le comentează. Interacționează între ei deoarece unul aduce un obiect în discuție, prezintă, celălalt învață comentând, și după aceea invers. Procesul de învățare este, deci, unul care se bazează pe reciprocitate, fapt care duce la o învățare mult mai interesantă, care până la urmă este și mai sustenabilă. Copiii participanți, dar și părinții lor, vor duce vestea învățării prin joacă mai departe, fapt ce ar putea să conducă la o nouă înțelegere a unor procese de învățare noi, care într-un viitor nu prea îndepărtat ar putea să se răspândească și în România.
Provocări
Cea mai mare provocare a fost însăși necesitatea de a realiza un proiect digital, deoarece experiențele noastre de până acum s-au rezumat la desfășurarea activităților pentru copii și tineri cu prezență fizică. Ideea a fost să creăm ceva, unde copiii și tinerii au posibilitatea să devină creativi, să se exprime, să interacționeze în lumea virtuală și să învețe unul de la celălalt.
Pentru echipa în sine a fost o posibilitate de a lucra la un eveniment inovativ, fapt ce a condus la stabilizarea echipei în vremuri dificile. La momentul depunerii proiectului, în plin lockdown, nu se știa cum va funcționa echipa în viitor. Între timp echipa s-a acomodat, iar proiectul a avut o contribuție în acest sens.
Comunicarea cu toate părțile a fost foarte grea și de durată, fapt ce nu a fost așteptat de către echipă. Mai ales în legătură cu firma IT din Germania a fost foarte greu impunerea de termene de predare, astfel încât spre sfârșitul proiectului a părut că vom ajunge într-o criză de timp.
Suntem bucuroși că până la urmă am încheiat cu bine toate etapele, acest stres de ultima sută de metri a consolidat echipa foarte mult.
Proiectul a vizat inițierea in electronică a elevilor de gimnaziu prin instruire online realizată prin activități practice desfășurate pe un set/kit de electronică distribuit la domiciliul acestora, implicând și părinții în activitatea educațională.
Mărturii din culise
Cu sprijinul ISJ Brașov (cu care avem un protocol de colaborare) și cu ajutorul reprezentantului Fundației Comunitare Țara Făgărașului (FCTF), utilizând și reclame plătite pe Facebook (fb) – cu grup țintit părinți din Făgăraș – am promovat proiectul nostru. A fost creat apoi un formular online de înscriere pe site-ul organizației, în care solicitanții declarau și faptul că au conexiune la internet, computer, și au cunoștințe minime de instruire online. De asemenea părinții declarau că vor fi alături de copil pentru a-l sprijini în timpul orelor online.
Activitatea principală a constat în organizarea unui număr de 4 clase online de inițiere în electronică, cu câte 12 participanți. Din păcate, la ultima clasă nu am avut înscriși, astfel încât aceasta nu a mai avut loc. Copiii au primit acasă o trusă de electronică și un orar de lecții.
Ca mod de desfășurare, au existat, la fiecare clasă, câte 3 întâlniri cu durata de 2 ore, la care s-au adăugat activitați individuale sub formă de “teme acasă”, timp de 2 zile (intercalate între cele 3 zile de curs online) x 2 ore – în total 5 zile x 2 ore = 10 ore de activități desfășurate pe parcursul unei săptămâni. Ca bonus, trusa a fost lăsată la dispoziția beneficiarilor încă 2 zile (Sâmbătă și Duminică) în care aceștia au putut realiza montaje la alegere după ghidul existent în truse.
Pe durata unei treimi din timpul lecției beneficiarii au fost inițiați în bazele electronicii într-un mod cât se poate de practic: curentul electric, surse de alimentare, surse de semnal, componente de circuit (rezistoare, condensatoare, diode, întrerupătoare , motoare, fotorezistențe etc), legarea serie si paralel, legea lui Ohm etc. Cu ajutorul unui software dedicat, pe care copiii l-au putut utiliza gratuit, profesorul a simulat diferite circuite și a demonstrat funcționarea acestora.
Beneficiarii au fost inițiați apoi cum să efectueze anumite calcule simple de circuit, și să verifice pe simulator funcționarea acestora.
În continuare au fost realizate practic circuitele prezentate, cu ajutorul elementelor din kit, astfel beneficiarii putând vedea pe viu funcționarea circuitelor respective. Partea practică a ocupat circa 2/3 din timpul lecției.
Temele “acasă” au constat în realizarea individuală a unui număr de montaje cu trusa de electronică, după schemele date de profesor, in zilele dintre cursurile online. La lecția următoare online beneficiarii si-au prezentat reușitele, dificultățile și, eventual, nereușitele lor, și au pus întrebări.
Copiii au beneficiat de sprijinul părinților pentru desfășurarea cu succes a lecțiilor online la domiciliu, sprijin asumat odată cu înscrierea în formularul online.
Am realizat și un chestionar de satisfacție online, postat pe websiteul organizației, pe care beneficiarii au fost invitați să îl completeze la sfârșitul activităților.
A fost stabilită, de comun acord cu reprezentantul FCTF, o procedură de preluare și returnare a truselor de electronică. Acestea au fost sterilizate cu lampa UV-C înainte de a fi înmânate altei serii de beneficiari.
Rezultate
Proiectul este original prin faptul că reușeste să realizeze o serie de activități practice, STEM, în condiții remote, de la distanță. (Astfel că activitătile au putut avea loc și în caz de pandemie). Cu toate că activitatea este online, la domiciliu, beneficiarii realizează activități “hands-on”, nu doar teoretice sau virtuale. La aceasta vârstă, psihologic vorbind, elevii au nevoie de ”concret” pentru a fi motivați, abstractizările fiind făra sens pentru ei.
A fost realizat un videoclip demonstrativ de prezentare a cursului.
Au beneficiat de curs 36 de copii cu vârsta cuprinsă între 11 și 15 ani.
Prin realizarea unor montaje practice, funcționale, după realizarea unor calcule teoretice și vizualizarea pe simulator, se creează un sentiment de apropiere între teorie și practică.
Proiectul suplinește lipsa activităților demonstrative – explicative de la orele școlare de fizică capitolul despre electronică.
Beneficiarii învață să utilizeze un software care simulează funcționarea circuitelor electronice. Elevii pot face anumite calcule de circuit și pot verifica apoi pe simulator daca acestea sunt corecte. Astfel ei pot proiecta și vizualiza rezutatele înainte de a realiza practice circuitul; aceasta este util în activitatea lor viitoare, pentru a preîntâmpina eșecul realizării unor circuite nefuncționale. Aceste aspecte sunt motivante pentru copii în a continua studiul electronicii prin câștigarea încrederii în forțele proprii datorită realizării practice a unor circuite funcționale și inocularea sentimentului ”și eu pot”, „ și eu reușesc”.
Apreciem că a fost o experiență reusită, prin care am învățat multe lucruri de care vom ține cont în proiectarea cursurilor noastre viitoare. De asemenea vrem să dezvoltăm acest concept realizând cursuri complete de electronică, și apoi cursuri de microcontrolere pe acest principiu, realizând propriile kituri pe care să le distribuim la domiciliul beneficiarilor, asemenea kituri neexistând pe piață în acest moment, după știința noastră.
A fost de asemenea pentru prima dată când am inclus părinții in ecuația educatională, astfel încât aceștia să fie mai aproape de copiii lor, desfășurând activități educative de tip părinte-copil, contribuind la dezvoltarea unei relații mai bune de familie, răspunzând provocării de a descoperi impreună- părinte si copil- lumea interesanta a electronicii, făcând părtaș prin aceasta părintele la bucuria copilului de a reuși să vadă funcționând niște circuite făcute cu mânuțele lui.
În chestionarul de satisfacție online pe care beneficiarii au fost invitati să îl completeze, la întrebarea „Ce vrei să transmiți Domnului Științescu care te-a susținut să faci acest curs?” iată ce ne-au spus copiii:
Provocări
Ca lecții învățate ne putem referi la observațiile elevilor care au afirmat pe de o parte că acest curs este minunat, practic, dar pe de alta ne-au sugerat ca lecțiile să fie mai scurte, de doar o oră în loc de două ore – se pare că a fost destul de solicitant pentru ei, la vârsta asta – dar să fie mai lung ca număr de lecții.
Provocarea cea mai mare a fost la nivelul recrutării grupului țintă. Din păcate la ultima clasă nu am avut înscriși, astfel încât aceasta nu a mai avut loc. În ciuda unei intense campanii de promovare a cursului ( pe canalele de social – media ale asociației noastre și ale FCTF, grupuri de elevi/profesori/școli/presă) nu am reușit să înscriem beneficiari pentru ultima serie. Cel mai probabil, condițiile de restricție datorate depășirii pragului de infectare care au survenit exact în perioada ultimei serii, alături de multitudinea de activități școlare online au avut o contribuție negativă în ceea ce privește interesul părinților și elevilor de a participa la activitățile de proiect. Vom încerca pe viitor să găsim o posibilitate de a ne revanșa față de acest neajuns.
3.Arhiva de Fotografie. fotoPovești din Țara Făgărașului – Asociația Renascendis
Este un proiect de redescoperire a istoriei vizuale a Țării Făgărașului prin intermediul materialului fotografic documentar, cu și pentru adolescenți, la care se adaugă o componentă experimentală de tehnici fotografice analogice și metode de digitalizare și conservare a fotografiei vechi.
Mărturii din culise
FotoPovești din Țara Făgărașului reprezintă componenta de educație non-formală pentru elevi din cadrul proiectului-cadru mai amplu Arhiva de Fotografie (AdF). Obiectivul principal al AdF este dezvoltarea unei baze de date online a fotografiei vechi din România (www.arhivadefotografie.ro – în curs de finalizare), iar prin proiectul FotoPovești din Țara Făgărașului, un grup de adolescenți selectați au ocazia să se implice nemijlocit în cercetarea din domeniu, să ia contact și să pună în practică metode de conservare fizică și digitală a materialului fotografic documentar, dar și să contribuie la organizarea unei expoziții virtuale pornind de la o serie de documente fotografice din și despre Țara Făgărașului – expoziție ce urmează a fi găzduită pe portalul www.arhivadefotografie.ro. Proiectul Arhiva de Fotografie a beneficiat de o finanțare AFCN care a acoperit costurile cu resursa umană (echipa de proiect) și realizarea site-ului www.arhivadefotografie.ro.
De asemenea, în proiect adolescenții au folosit documente fotografice și tehnică fotografică (camere foto și accesorii etc.) din colecția Renascendis, precum și alte echipamente (scanner) achiziționate în trecut tot cu finanțare din partea Fondului Științescu.
Expoziția online FotoPovești din Țara Făgărașului, realizată în cadrul proiectului cu implicarea liceenilor selectați, este o resursă utilă, un exemplu de interdisciplinaritate care abordează care combină istoria locală, înțeleasă prin documente fotografice, cu noțiuni de tehnică fotografică care implică elementele de chimie, optică, fizică, conservare/ restaurare, digitalizare, muzeologie dar abordează și practici de digitalizare. Proiectul oferă un exemplu util pentru cum tehnica și știința se pot pune în slujba comunităților locale din Țara Făgărașului în sensul redescoperirii și promovării identităților pierdute sau uitate, prin cartarea topografiilor, comunităților și construcțiilor dispărute.
Rezultate
Pe parcursul a 8 sesiuni de întâlniri/ateliere în format hibrid (fizic și online), împreună cu grupul de 10 elevi de liceu înscriși la curs, am desfășurat 28 de ore de activităţi în care am reușit să ne atingem obiectivul de a digitaliza cel puțin 100 de documente vizuale (pozitive pe hârtie sau clișee pe sticlă și celuloid, cărți poștale etc.) și folosirea lor la dezvoltarea materialelor incluse în proiect.
Modul de înțelegere și raportare la nivel practic al liceenilor față de elementele de fizică, optică și chimie folosite în fotografia analogică, respectiv de aplicare a unor soluții tehnice de digitalizare a documentelor fotografice și realizare a unei expoziții virtuale, a reprezentat o schimbare pozitivă însemnată față de lipsa activităților practice și experimentale din mediul liceal. Mai mult, acestea au dus la o înțelegere mai bună a principiilor tehnice care stau în spatele unor practici cotidiene – cum ar fi fotografia digitală pacticată de toți liceeni prin intermediul telefoanelor inteligente sau la o raportare responsabilă față de documentele fotografice păstrate în albumele de familie proprii.
De la bun început proiectul s-a dorit a fi unul participativ, iar prin comunicarea în mediul online am căutat implicarea comunității pentru a dezvolta un instrument de istorie vizuală locală destinat tinerilor. Răspunsul comunității a fost pozitiv, un număr de persoane oferind documente fotografice spre digitalizare și publicare, precum și informații conexe postărilor tematice de pe Facebook.
Proiectul a stimulat interesul liceenilor participanți la proiect pentru tehnicile fotografice analogice și pentru istoria locală. De aici vin și schimbările pe care proiectul sperăm că le-a produs. În primul rând, credem că proiectul i-a ajutat pe liceeni să înțeleagă importanța fotografiei pentru toate domeniile vieții, dar și importanța practicilor digitale/ de digitalizare în toate domeniile profesionale, oricât de neinteresante ar putea părea acestea la început. Proiectul a fost construit natural pe principiul interdisciplinarității folosind noțiuni și dezvoltând abilități din domeniul fotografiei, istoriei, fizicii, opticii, chimiei și mediilor digitale. Activitățile au fost modelate după dorințele și interesul liceenilor participanți, apelând la informații și referințe familiare lor pentru a dezvolta motivația intrinsecă pentru implicarea activă în proiect. Astfel, dincolo de ateliere practice de fotografiere și digitalizare, au fost derulate și ateliere experimentale de realizare a unor dispozitive optice (camera obscure). Mai mult, liceeni au fost îndrumați să caute și identifice documente fotografice de familie pentru a fi digitalizate și incluse în expoziția virtuală.
Una dintre realizări este că proiectul și-a atins și componenta comunitară – reacția membrilor comunităților din Țara Făgărașului a fost pozitivă, postările de pe pagina de Facebook dedicată proiectului au avut parte de multe interacțiuni – aprecieri, distribuiri, comentarii cu feedback, inclusiv o serie de persoane care au oferit fotografii vechi din arhivele familiei pentru a fi digitalizate și incluse în expoziția online.
O altă sursă de satisfacție este că o parte dintre liceenii cu care am lucrat și-au manifestat dorința de a continua acest proiect sau de a fi implicați în altele similare.
Provocări
Principalele provocări au ținut de condițiile pandemice actuale. Depășirea lor a presupus conturarea calendarului proiectului, a activităților și atelierelor în funcție de restricțiile sanitare în vigoare.
Probabil cea mai mare provocare a constituit-o interacțiunea online, gestionarea discursului în mediul virtual și adaptarea echipei de proiect la acest mediu de lucru, cu care elevii erau deja familiarizați.
Evident, interesul liccenilor față de proiect, răspunsul pozitiv al comunității au suplinit aceste neajunsuri și au făcut posibilă proiectarea inițiativei de construirea a unui instrument de istorie vizuală a Țării Făgărașului dincolo de limitele calendaristice ale proiectului.
Dezvoltarea spiritului de echipă a avut de suferit din cauza regulilor epidemice de distanțare socială, cu toate acestea atelierele de fotografiere în aer liber au presupus colaborarea liceenilor pentru folosirea tehnicii fotografice. Dincolo de restricțiile Covid-19, pentru beneficiari toate activitățile, prin noutatea pe care o presupuneau, au adus provocări. De la manipularea tehnicii fotografice și de digitalizare, la descoperirea istoriilor locale și a celor de familie, toate au fost provocări depășite cu succes și transformate în lecții învățate.
FCTF împreună cu Științescu mulțumește celor trei echipe pentru spiritul de inițiativă, efortul, pasiunea și excelenta comunicare, în ciuda condițiilor actuale. Mulțumim pentru promptitudinea și atenția la detalii în editarea raportărilor la final de ediție, lucru care ne-a ajutat foarte mult la transmiterea informațiilor către toți cei interesați.
Pe curând, la o ediție viitoare!